Skip to content

De’ale gatitului

Pentru unii gatitul este o obligatie, o munca casnica, o responsabilitate, pentru altii e o activitate de facut din cand in cand in timpul liber, aleator sau cand ai chef. Unora le place, altora nu. Unii o fac cu usurinta, altii se chinuie la fiecare pas.

Mie de cele mai multe ori imi place sa gatesc, mai ales sa le vad fetele multumite ale celor dragi dupa ce au mancat ceva ce le-a placut, sau au descoperit un nou fel de mancare. Am ajuns deja la punctul la care pot sa gatesc mai multe retete fara sa fie nevoie de a mai consulta cartea de bucate sau internetul, iar proportiile le nimeresc fara a fi nevoie de cantar. Inceputul insa nu a fost asa de usor, si, fiind de formatie cercetator, mi se parea de cele mai multe ori ca aceste „protocoale” erau mult prea inexacte pentru a obtine un rezultat reproductibil. Eu am inceput sa gatesc dupa ce am plecat de acasa la doctorat. In ultima saptamana inainte de plecare am primit un curs intensiv de gatit de la mama mea cu care am exersat cate o mancare pe zi, apoi mi-a dat aceleasi retete scrise. Mama a pastrat un mesaj pe care i l-am trimis la scurt timp dupa aceea, cand am am gatit supa de pui si ciulama pentru prima oara deoarece aveam oasepti, si vi-l copiez mai jos. Azi desigur, aceste feluri de mancare au intrat in categoria celor la care nu mai am nevoie sa consult vreo reteta. Sunt sigura ca nu doar eu am trecut prin asemenea experiente, si va invit sa ne povestiti din intamplarile voastre haioase de la inceputurile gatitului.

„Draga Mami,

Sa-ti zic acum cum am facut. Intai si intai retetele tale nu erau chiar complete: de exemplu la ciulama + supa de pui descrii numai cum sa fac ciulamaua, cantitatea de apa ca sa imi ramana si de supa nu e  corecta, si nu-mi spui unde sa adaug zarzavaturile la fiert. Dar am luat in ajutor si o carte de bucate si cu reteta de acolo de supa de gaina à la grecque si ciulama de pui, si m-am descurcat. Am pus intial vreo 2 litri de apa la fiert cu bucati de pui (cred ca erau picioarele, sau pulpele- se cheama tights) cam de 2 kg. Greseala: nu le-am taiat in bucati mai mici astfel incat pt ciulama le-am taiat dupa ce erau fierte inainte sa le pun in sosul alb. Pentru supa le-am taiat cand trebuia sa o servesc si am realizat ca sunt cam imense bucatoaiele alea, si nu scosesem nici morcovii, telina, asa ca am dus oala inapoi in bucatarie si am prelucrat-o.

Inca nu mi-e clar daca ar trebui sa pun bucatile de pui la fiert taiate mici sau le tai mai in colo cum am facut ieri. Carnea asta nu prea se spumuieste, asa ca  am adaugat si eu la un moment dat zarzavaturi: aici se vand pungi in care se afla „soup’s greens” sau asa ceva: avea 2 morcovi (lungi), o albitura, niste telina, o chestie care nu stiu ce e (ca o ceapa turtita la forma, alba, cu coaja un pic mov in partea de jos si la consistenta cam ca albitura – o fi vreo radacina de patrunjel, ceva, desi parca aia e albitura) si o ceapa. Ceapa era cam mica asa ca am mai adaugat una. Si le-am lasat sa fiarba pana am gustat din supa si avea gust bun, si am gustat din carne si era aproape fiarta. Si am mai adaugat apa, cam scazuse si am mai lasat sa fiarba un pic. Apoi am scos cam 1,4 litri din zeama si am facut ciulamaua. La supa trebuie azi sa mai adauga apa ca nu a mai ramas prea multa. A, si dupa ce am scos zeama, am adaugat si orez in supa si ceva apa si sare si piper si le-am lasat sa mai fiarba pana a fost facut si orezul. Insa a iesit cam sarata – dar azi are sa se mai duca cand adaug apa si ii mai dau un clocot.

Pentru ciulama am facut exact ca in reteta, nimic diferit, asta a fost completa. Doar ca nu am lasat-o sa fiarba atat cat scrisesesi tu, ca imi era teama ca se prinde, si sosul nu a iesit prea lichid, si pe urma mi-era teama ca iese prea gros. Dar nu stiu daca nu trebuia faina sa fiarba mai mult. Am pus jumatate din bucatile de pui, taiate si din ciupercile fierte pe care restul le-am facut cu maioneza. Cam asta ar fi cu gatitul de ieri.”

Iar aici va copiez reteta cu pricina:

Ciulama de pui (+ supă de pui)

1 pui, o ceapă, 1 morcov  şi albitură (1 pătrunjel), făină – 4 linguri

zeamă de carne 1-1,5 l, unt – 150 g, sare, după gust.

Puiul se pune la fiert bucăţi într-o oală cu apă rece şi sare. Cînd se ridică spuma, aceasta şi îndepărtează şi se adaugă ceapa şi zarzavatul.

Cînd carnea este fiartă, se pune într-o cratiţă untul la încălzit şi se adaugă făina, amestecînd continuu, pentru ca făina să nu se rumenească. Apoi se stinge cu zeama în care a fiert pasărea (zeama cu care se stinge rîntaşul nu trebuie să fie fierbinte pentru a evita formarea cocoloaşelor). Zeama se toarnă puţin cît puţin, amestecînd tot timpul cu o lingură de lemn. Se lasă să fiarbă pînă se obţine un sos de consistenţă potrivită (ca o smîntînă) fără cocoloaşe. În el se adaugă carnea de pasăre, tăiată în bucăţi egale şi puţin unt. Se amestecă totul, lăsînd să fiarbă la foc moderat circa 15 minute.

Dacă mîncarea nu se serveşte imediat, se ţine cratiţa în alt vas cu apă fierbinte, iar deasupra se pun neapărat cîteva bucăţele de unt, ca să nu se formeze pieliţă. Dacă vrem putem adăuga în ciulama şi ciuperci tăiate şi înăbuşite în unt.”

3 comentarii leave one →
  1. CatriSis permalink
    Noiembrie 24, 2009 10:26 am

    Dai, ma amuza copios mesajul tau. Imi amintesc timpurile alea cand mami gatea cu tine cu orice ocazie iar tu pe urma scriai mailuri detaliate despre cum ti-a iesit.
    Eu inteleg perfect acum frustrarile tale de atunci. Si eu ma lovesc de probleme majore, care pentru altii sunt niste detalii evedente. Cand trebuie deci taiata carnea, inainte sa fiarba sau dupa? Ce e albitura aia ciudata pe care o pun americanii in punga de legume pentru supa? Cum arata radacina de patrunjel (exista)? Cat sa lasa la fiert ciulamaua? Of, of… si asa renunt si cumpar un sandwich:).
    Dar, recunosc, m-am mai incurajat acum cand vad cat de multe ai invatat tu in anii astia dar mai ales dupa ce ai avut-o pe Claireut.
    Mersi ca te ocupi de asa proiect frumos ca sa ne ramana retetele lui Mama si Mica pentru o vesnicie!

  2. Mami(na) permalink
    Noiembrie 24, 2009 11:38 am

    E aproape miezul noptii la mine si amiaza la tine, cand m-am apucat sa citesc De’ale gatitului. Imi amintesc perfect cum am facut cu tine acum aproape 10 ani lectii de gatit, ca sa fii pusa la punct in America in ale bucatariei (cate o supita, cate o ciorbita, cate o mancarica etc.), iar cand mi-ai trimis acest email scris ca de un om de stiinta care se pregateste sa faca un experiment in laborator si ii lipsesc cantitatile absolut exacte, am ras cu lacrimi. Tot asa mi s-a intamplat si acum, asa ca ma voi culca voioasa.
    Si ma bucur ca si Catri s-a simtit incurajata la gatit datorita acestui email naiv si amuzant, mai ales prin tonul serios si preocupat cu care l-ai compus.
    Mami(na)

  3. Decembrie 10, 2009 7:25 pm

    🙂
    Imi amintesc de prima mea….supa. Eram in Germania, la Oldenburg, plecata cu bursa. Si i-am dat telefon lui Simi sa il intreb cum stiu daca au fiert destul legumele. Era o supa clara, cea mai simpla nemteasca, din aceea pentru care legumele se vindeau deja aranjate: telina, morcov si ceapa parca? ceva de genu asta. Oricum, telina cozi, nu ceea ce mancam noi de obicei.Urma apoi sa o pasez si sa pun smantana. A iesit pana la urma minunata, e si de asteptat, daca pui smantana orice se poate manca!
    :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: